Ce pacat ca prostia nu doare…

A trecut ceva timp de cand nu am scris “ceva” si multumesc celor care mi-au atras atentia, desi le-am spus sincer ca nu mai am inspiratie… incep ceva si apoi raman cu degetele pe tastatura si privirea atintita fix la monitor si… nimic!!!

Dar ultima perioada petrecuta prin diverse calatorii sau participand la tot felul de intalniri oficiale m-a ajutat sa imi recapat chiar si partial cheful de a scrie. Din pacate subiectul nu este nou, dar este constant… prostia oamenilor.

Cel mai grav este ca oamenii desi sunt prosti, dobitoci, idioti, ignari si lista ar putea continua dar nu imi place sa jignesc prea mult… sunt si mandri, vorba proverbului: "Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul!”. As vrea sa va dau cateva exemple dar urmarind cateva bloguri si dand un simplu search, am descoperit ca a curs destula “cerneala virtuala” pe aceasta tema iar exemplele date de ei cred ca ajung… :)

Si mai interesant este ca acesti oameni care sufera de acest sindrom dovedesc o perseverenta (simptom pozitiv de altfel in cazurile in care se pune in practica intelept si cu discernamant) iesita din comun. Acesti oameni nu se vor lasa cu una cu doua, oricat de mult ai incerca sa le explici si sa le argumentezi, chiar si incercand sa apelezi la cazuri ipotetice, fara a directiona catre ei in mod evident (fapt ce ar putea fi considerat ofensator si amenintator)… ei nu vor renunta, din contra vor incerca sa fie si mai penibili si sa apeleze la toate cunostintele adunate din materialele dedicate celor cu “un grad ridicat de inteligenta” studiate cuviincios (presa de scandal, reviste pentru adulti si almanahe) si sa demonstreze tuturor (in special daca sunt in public, forum-uri, TV etc) cat de “cultivati” (cereale, legume si zarzavaturi) sau “specialisti” sunt ei.

Si mai rau de atat este ca sunt o gramada din jurul lor care isi zic “prieteni”, “amici” sau simple cunostinte ocazionale ii inghit asa cum sunt si chiar ii incurajeaza uneori prin acceptarea tuturor idiotenilor pe care acesti “ciumpalaci” (vorba lui Mircea Badea) le debiteaza.

Pe cuvantul meu de onoare daca nu in situatii de astea mi-as dori sa fie lucrurile ca in vremea Vechiului Testament si Dumnezeu sa le dea ciuma si plagi sau sa ii inghita pamantul pe loc frate, si sa isi continue prelegerile smechere pe lumea cealalta cat or vrea. Ca poate daca ar suferi si i-ar durea sau ar ajunge sa moara pentru asta s-or invata minte sau macar daca nu o fac, tot scapam de ei cumva! Nu e crestineste sa dorim raul aproapelui, dar daca frate moare unul saracul care poate nu a apucat sa faca rau nici in a o mia parte, nou nascuti care nu au decat pacatul stramosesc (ca toti ne nastem cu acest pacat… asta e pentru “specialisti” ;) ), ma tot intreb cum Dumnezeu se indura de astia…?!

Dar pana se hotaraste Dumnezeu in privinta asta, macar cei care inca mai au discernamant si nu si-au pierdut de tot mintile poate vor face ceva si chiar daca nu luati atitudine, nu ii mai incurajati oameni buni! Acum ma opresc ca deja pentru primul post dupa ceva vreme o sa zica lumea ca nu mi-am luat medicamentele J…

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…