La multi ani… de Adormire!

Dragi cititori, mare este gradina Domnului. A trecut si postul Adormirii Maicii Domnului (a manca de post nu inseamna a manca preparate pentru vegetarieni! asta pentru cei care servesc la restaurant si ma intreaba de fiecare data acelasi lucru) si a sosit sarbatoarea in sine.

Cei care au avut timp s-au dus frumos la biserica, au impartit de pomana pentru morti iar ceilalti evident… si-au gasit motiv de chef si beutura! (fara numar ca sa adaug…)

Mai fratilor si ce e mai frumos decat sa vezi romanasii nostri pusi pe petreceri, chefuri, gratare, cu muzica la maxim, intr-o zi frumoasa de… comemorare! Peste tot se aud cantece de La Multi Ani, telefoanele si sms-urile curg rauri intrecute doar de tonele de alcool, ca noi trebuie sa aratam tuturor ca tinem sarbatorile indiferent de criza sau altceva.

Din pacate nu am facut poze pentru ca ati fi zis ca “uite bah si pe asta face pe filozofu’ dar era si el acolo cu un pahar de vin”… dar ideea e alta. Si mie imi place sa beau cate un pahar alaturi de amici si sa imi cinstesc cunoscutii, dar nu asa oricum chiar si de ziua mortilor (desi mi se spunea adesea ca si mortii au dreptul asta din cand in cand sa mai bea cate un pahar, ca tare ii placea lu’ Gicu berea!… ;))) )

Stiu ca suntem ocupati cu criza, serviciul, familia, obligatiile, planificarea chermezelor si inregistrarea albumelor cu manele de pe torrents, dar avem o Sfanta Maria (8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului) mai incolo un pic si eu zic ca am putea sa ne chinuim sa bem dublu atunci si sa ii sarbatorim mai cu foc pe oamenii nostri dragi, iar la sarbatoarea mortilor sa o lasam mai moale… dar ce blasfemie pot sa spun eu infamul.

Mai bine mi-as tine parerile si “cultura” adunata din fundul gradinii mele si as incheia finut, cu cateva cuvinte simple, pana nu ma linseaza “amicii” ca ii iau la misto si le stric cheful: Odihneasca-se in pace… dupa petrecerea de Adormire! ;)

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

PS: Marius nu se sarbatoreste de Sfanta Maria… pentru doritorii de explicatii, cititi lexiconul numelor de sfinti.

Am vazut “The Secret”… reflectii

Dragi cititori,

In sfarsit am reusit sa imi aloc ceva timp liber sa ma uit la unul din filmele recomandate de multe cunostinte, “The Secret” sau tradus, “Secretul”. Multi dintre ei mi-au afirmat cu incredere si pasiune ca le-a schimbat viata si ca nu ar mai reveni la vechiul stil…

Eu nu sunt in masura sa comentez acest aspect, daca poate schimba sau nu viata cuiva, in bine sau in rau, dar il recomand acum si eu macar pentru cultura fiecaruia, pentru descoperirea unei noi abordari, viziuni etc.

Trebuie sa recunosc ca nu voi urma orbeste acele recomandari, poate nu voi lua decat o foarte mica parte, dar mi-am insusit si sper sa reusesc sa pun in practica anumite lucruri de bun simt, morale, de altfel banale dar care intra adeseori in categoria “le stiu, dar nu le folosesc”… (e.g. recunostinta pentru ce ai si nu concentrarea aberanta pe ce nu ai, etc).

Multumesc celor care au insistat sa vad acest film (desi cred ca daca se mai continua mult incepeam sa ma gandesc la genocid ;))) ) si acum pot sa le transmit pe aceasta cale cu toata responsabilitatea si maturitatea… “Nah, am facut-o si pe asta! si asa tai un lucru de pe lista de lucruri de indeplinit pana mor… :p” ;)

Ca o concluzie, nu neaparat pe baza celor prezentate mai sus, dragii mei observ o continua lupta interioara a oamenilor cu tot felul de probleme, paradoxuri, filozofii, mai mult sau mai putin importante, reale sau vitale, si imi aduc aminte de un citat scris de Confucius (551-479 BC): “Viata este chiar simpla, dar noi insistam sa o complicam!”.

Eu sunt un adept infocat al acestei abordari a vietii, intr-o continua lupta pentru dobandirea unei cantitati cat mai mari de informatii, bodandirea inteligentei si a intelepciunii, cand de fapt ajung sa constat ca in cele mai multe cazuri nu pot sa constat decat ca am mai multe nedumeriri decat aveam la inceput, ca nu pot sa inteleg decat o infima parte din intelesurile ascunse ale lumii si ca ajung sa fiu considerat un paria pentru ca “despic firul in patru” (chiar si firele de par inexistente ale amicilor mei care sufera de calvitie), iar intr-un final, cand toata lumea se linisteste, iar noaptea neagra si friguroasa se lasa peste orasul zbuciumat, trag linie si analizez iar rezultatul… am uitat un lucru simplu si cat se poate de important… SA TRAIESC!

Pentru ca sunt departe de a fi un filozof sau specialist in arta oratoriei, va recomand o carte care mie mi se pare excelenta, care poate va contura mai bine ceea ce eu am vrut sa zic prin umilele mele cuvinte: “Elogiul Nebuniei”, de Erasmus din Rotterdam.

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…