Am vazut “The Secret”… reflectii

Dragi cititori,

In sfarsit am reusit sa imi aloc ceva timp liber sa ma uit la unul din filmele recomandate de multe cunostinte, “The Secret” sau tradus, “Secretul”. Multi dintre ei mi-au afirmat cu incredere si pasiune ca le-a schimbat viata si ca nu ar mai reveni la vechiul stil…

Eu nu sunt in masura sa comentez acest aspect, daca poate schimba sau nu viata cuiva, in bine sau in rau, dar il recomand acum si eu macar pentru cultura fiecaruia, pentru descoperirea unei noi abordari, viziuni etc.

Trebuie sa recunosc ca nu voi urma orbeste acele recomandari, poate nu voi lua decat o foarte mica parte, dar mi-am insusit si sper sa reusesc sa pun in practica anumite lucruri de bun simt, morale, de altfel banale dar care intra adeseori in categoria “le stiu, dar nu le folosesc”… (e.g. recunostinta pentru ce ai si nu concentrarea aberanta pe ce nu ai, etc).

Multumesc celor care au insistat sa vad acest film (desi cred ca daca se mai continua mult incepeam sa ma gandesc la genocid ;))) ) si acum pot sa le transmit pe aceasta cale cu toata responsabilitatea si maturitatea… “Nah, am facut-o si pe asta! si asa tai un lucru de pe lista de lucruri de indeplinit pana mor… :p” ;)

Ca o concluzie, nu neaparat pe baza celor prezentate mai sus, dragii mei observ o continua lupta interioara a oamenilor cu tot felul de probleme, paradoxuri, filozofii, mai mult sau mai putin importante, reale sau vitale, si imi aduc aminte de un citat scris de Confucius (551-479 BC): “Viata este chiar simpla, dar noi insistam sa o complicam!”.

Eu sunt un adept infocat al acestei abordari a vietii, intr-o continua lupta pentru dobandirea unei cantitati cat mai mari de informatii, bodandirea inteligentei si a intelepciunii, cand de fapt ajung sa constat ca in cele mai multe cazuri nu pot sa constat decat ca am mai multe nedumeriri decat aveam la inceput, ca nu pot sa inteleg decat o infima parte din intelesurile ascunse ale lumii si ca ajung sa fiu considerat un paria pentru ca “despic firul in patru” (chiar si firele de par inexistente ale amicilor mei care sufera de calvitie), iar intr-un final, cand toata lumea se linisteste, iar noaptea neagra si friguroasa se lasa peste orasul zbuciumat, trag linie si analizez iar rezultatul… am uitat un lucru simplu si cat se poate de important… SA TRAIESC!

Pentru ca sunt departe de a fi un filozof sau specialist in arta oratoriei, va recomand o carte care mie mi se pare excelenta, care poate va contura mai bine ceea ce eu am vrut sa zic prin umilele mele cuvinte: “Elogiul Nebuniei”, de Erasmus din Rotterdam.

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…