Nu va mai plangeti de locul de munca...

Dragi cititori,

In ultimul timp mai multi oameni au inceput sa se planga de locul lor de munca si mai precis ca au un program prea lung, ca sunt exploatati, ca au fost inghetate salariile, primele si bonusurile si ca sefii ii trateaza mai rau, ca nu li se respecta munca... dar oameni buni, nu e nimic nou!!! Doar ca acum poate fiind apasati de probleme si necazuri fiecare a inceput sa isi atinga limita durerii si a rabdarii. 

Nu am ce sa spun ca sa se simta acei oameni mai bine sau sa ii imbarbatez pentru ca stiu ca nu o sa aiba efect, dar pot sa ii ajut spunandu-le atunci cand simt ca cedeaza sa se uite la cei care si-au pierdut locul de munca si sa se uite atent in ochii lor inconjurati de cearcane de la noptile nedormite de teama si ganduri ca nu stiu cum isi vor plati facturile catre stat (ma refer aici la intretinere, utilitati si taxe nu la cei care au rate la plasme, jeep-uri sau vacante in Tenerife) si nu au ce sa le puna copiilor pe masa. Cand veti face aceasta pauza de analiza de 15 minute (pauza obisnuita la munca de cafea si tigara) si veti privi in jur la acei oameni "uitati de soarta" poate macar va intareste moralul si va da putere sa continuati, asa cum sunt de grele conditiile, macar pana trece criza... ;)

Lucrurile nu se vor schimba foarte curand, locul de munca va ramane poate acelasi loc "de chin" de parca te-ai plimba pe "culoarul mortii" (ca referinta, este culoarul care duce condamnatul la moarte spre locul executiei) dar aceste ganduri ca sunt oameni care nu au ce face, mor de foame si ar da orice sa aiba un serviciu poate va schimba perspectiva.

Si daca tot vorbim de aceasta situatie grea, daca cineva are vre-un loc de munca disponibil sa ma anunte si pe mine...

PS: Nu este o gluma!!!

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Elevul/Studentul “hot” si profesorul “moralist”

Dragi cititori, azi m-am hotarat sa scriu despre o problema majora a societatii si culturii poporului roman, si anume educatia, care a atins cote alarmante de prostie si ignoranta.

Avem de o perioada buna de timp in societatea noastra un sindrom foarte puternic, care se numeste “hotia in randul elevilor”. Toti profesorii incepand din scoala primara si ajungand pana la studiile post-universitare (masterate, doctorate etc) nu au nici cea mai mica indoiala si nu ezita sa numeasca un elev sau student plagiator sau mincinos sau … am epuizat lista dar astept pe mail completari.

Din pacate statistica le da dreptate si mai ales din cauza nivelului slab de pregatire al elevilor… dar sa ajungi sa suferi de “paranoia” si sa ii cataloghezi pe toti “invataceii” ca “hoti”?!Poate ca sunt indreptatiti pentru orele de munca si chin cu toti “oligofrenii” sau “Guta wannabe”, salariul mizer, dar sa nu uite ca singuri si-au ales meseria si stiau riscurile. Sa admitem ca este adevarat si ca nu prea mai sunt elevi silitori, copii care vor sa invete si altceva decat cum sa faca sa rimeze versuri pe ritmuri de manele, care nu mai stiu sa deschida o carte pentru ca nu gasesc comanda “open file” pe hartie sau iconita pentru “skip page” si au cunostinte intregi despre CV-urile “unor blonde” sau figuri istorice marcante gen “regele manelelor” sau “regele sexului” dar inca au dubii daca domnitorul Mihai Viteazu a luptat cu turcii sau cu talibanii, iar domnitorul Stefan cel Mare a facut egal cu turcii de la Besiktas etc…

Dar poate ca ar fi corect si util sa priveasca si profesorii modul lor de a preda si de a ii educa pe elevi si studenti si apoi sa ii judece… Daca in scoala primara manualele alternative excelent selectionate si aprobate pe care copiii le pot citi cu dex-ul langa ei si faptul ca parintii nu isi dau interesul pentru educatia odraslelor pentru ca sunt saracii prea ocupati cu munca sau in opozitie, cei cu bani isi pot permite sa “plateasca servicii” (aici va las pe voi sa va imaginati ce servicii) le da o scuza invatatorilor si profesorilor, cand e vorba de invatamantul superior lucrurile stau altfel.
Sunt profesori cu enspe mii de titulaturi si pretentii care ii trateaza pe studenti, masteranzi sau doctoranzi de parca ar fi “cazut din copac” si ajung sa isi impuna “expertiza” si “intelepciunea” chiar daca nu au dreptate, motivand mereu ca ei sunt profesorii, iar studentii - “majoritatea doar plagiaza sau se folosesc de munca altora”, fara a tine cont ca poate unii dintre ei la varsta lor au poate de cateva ori mai multa experienta practica sau lucreaza in locuri superioare si fac mai mult bine decat cei care se afla in fata lor, la catedra.

Bine spus “majoritatea”, dar asta nu inseamna ca toti fac asta si multumesc lui Dumnezeu am invatat inca din scoala generala despre conceptul de habeas corpus. Daca nu sunt in stare sa proceseze si sa fie corecti, macar sa nu le mai insulte si inteligenta negand principii elementare si de bun simt doar pentru ca o pot face si nimeni nu ii opreste.
Nici nu vreau sa mai vorbesc despre cursurile, temele, proiectele pe care profesorii le “imprumuta” din diverse surse sau de pe internet, bineinteles pentru a sustine procesul educational, si mai mult dupa ce ca le obtin gata prelucrate, nu au nici bunul simt sa traduca corect, sa modifice greselile gramaticale sau sa faca modificarile aferente anului curent.

Nu spun ca elevii si studentii sunt corecti, nu spun ca daca profesorii ar fi la randul lor corecti si s-ar comporta civilizat si nu ar trata pe toata lumea ca “neandertalieni” totul s-ar schimba si ar fi excelent, dar macar daca profesorii au “mandria” de a iesi in fata si a acuza pe toata lumea de “incultura” si “hotie”, sa se uite macar in oglinda, sa isi aduca aminte de scopul pentru care au ales sa fie “conducatorii” celor care vor sa invete si sa isi cerceteze sufletul inainte sa “arunce prima piatra”.

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Sarbatorile primaverii…

Stimati barbati din lumea intreaga, felicitari pentru ca ati supravietuit inca un an "sarbatorilor de primavara" (Sfantul Valentin, Dragobetele, 1 si 8 Martie) si ca ati reusit sa duceti mai departe cu succes (sau nu... discutabil de la caz la caz) traditiile. Ne iubim femeile din viata (mama, soacra, iubita, sora, cumnata, amicele si colegele de serviciu etc) si incercam sa le oferim atunci cand sunt astfel de sarbatori tot ce e mai bun si frumos, timpul si atentia noastra... Nimic mai frumos si mai nobil, daca intr-adevar acest lucru ar fi facut din suflet si nu doar "ca asa trebuie sau ca sa nu zica lumea ca nu suntem civilizati, sau cine stie zgarciti". Si spun asta pentru ca am fost apostrofat ca mi-am exprimat dezaprobarea fata de sarbatoarea Sfantului Valentin... nu ca as fi gasit macar o persoana din cele care m-au mustruluit (vedeti ca am incercat sa evit sa spun femei pentru ca nu au fost doar ele) care sa-si mute atentia de la vreun post de televiziune cu emisiuni pentru retardati "in direct si in reluare" sau sa caute altceva pe internet in afara de "scandal, can can" sau mai stiu eu, ci sa caute 5 minute sa afle cine exact a fost Sfantul Valentin, de unde vine sarbatoarea si sa nu mai presupuna ca poate a jucat cu Maldini si Baresi la campionatul de fotbal Italia '90. Si mai mult, spre greseala mea, am incercat sa explic ca stiu sa imi respect si sa apreciez femeile din jur si ca nu am nevoie de sarbatori oficiale sa imi arat afectiunea sau sa rasplatesc cu un umil gest rabdarea, intelegerea si sentimentele manifestate de gingasele fiinte de sex feminin din viata mea fata de un "ingrat" ca mine...

Am constatat astfel ca orice raspuns dai sau orice faci, atata timp cat nu corespunde "majoritatii", si mai ales a acelor oameni "patrunsi" de "sentimentul profund si ipocrizia fatisa", nu este bine si vei fi mereu "altfel", un insensibil, un "paria" intr-o lume "plina de valori" pe care tu nu le poti intelege sau aprecia... si asta doar pentru ca ai avut inspiratia si curajul sa citesti un site fara poze si sa retii ca oricat de mare serviciu ar fi facut saracul preot Valentin umanitatii si culturii, tot "ala din State" ramane, ca doar au vazut ei pe MTV care-i treaba cu "inimioarele, bomboanele, florile sau alte cadouri extravagante...”

Dar au trecut si sarbatorile cu tot cu flori, cadouri, felicitari, urari de "dragoste nemuritoare" si acum lumea s-a oprit din febra cumparaturilor, concurentei de "cel mai bengos cadou" (mi-am adus aminte ca am un dictionar pentru argou) si din cautarea pentru “cel mai bun text/sms la sectiunea copy-paste” si sunt curios cati dintre toti cei care au luat parte la aceasta aventura isi vor aminti ca dragostea, afectiunea si sentimentele pot fi demonstrate in fiecare zi, chiar si printr-un simplu “te iubesc…” (fie ca e adresat mamei, surorii, iubitei, soacrei – desi poate in cazul ei “te iubesc” poate fi exagerat ca nu stiti daca va crede sau nu oricat de sinceri ati fi ;))) )?!… si de data aceasta chiar imi doresc sa ma insel, si sper sa vad ca oamenii imi vor demonstra prin actiunile lor ca am fost “influentat de luna plina care nu ma lasa sa dorm”, de cine stie ce stare de “pesimism” sau “neincredere in conditia umana”.

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Pesimism exagerat sau acceptarea realitatii…?

Ce se intampla cand dupa multi ani de munca (sau “cativa”, daca “multi” suna a exagerare in conditiile de azi) te trezesti intr-o buna zi ca totul se destrama si esti invitat sa iti iei un concediu prelungit, sau altfel spus “pe perioada nedeterminata”? Oameni (deci nu toti oamenii, desi cred ca numindu-i “oameni” ii supraestimez) in care ai avut incredere si pentru care ai fi facut aproape orice te privesc cu o empatie simulata si iti spun ca nu au cum sa te ajute, dar ca au facut tot posibilul… oare ipocrizia are limita? (ca sa ne amintim un pic de textul de ieri) Sau acesti oameni si-au dezvoltat atat de bine acest talent de a minti fara scrupule incat oamenii sinceri, loiali si cu bune cunostinte despre cuvinte uitate ca “respect, onoare, incredere” (si mai ales care inca stiu cum arata un DEX, desi este considerat de multi plictisitor ca nu are poze si animatie…) ar trebui considerati “inadaptati” sau “involuati”?

Stim cum functioneaza si cum se aplica sintagma politically correct (mai ales cei care au lucrat in politica, multinationale sau afaceri), dar ma gandesc ca poate ar fi mai potrivit si inteligent sa nu spuna nimic acele “personaje” (cum ne-a invatat Boetius de ceva sute de ani “Daca taceai filozof ramaneai!”), decat sa ii mai si jigneasca inteligenta si sa rasuceasca cutitul in rana saracului om…?

Sa presupunem ca depasesti aceste momente si stai o perioada acasa (nu e nevoie de foarte multe luni) si vezi cum trece timpul pe langa tine, cum “simti” ca devii inutil pentru ca iti amintesti melancolic zilele cand lucrai si construiai proiecte, sau ajutai colegi, oameni din jur, straini poate, creai ceva… atunci incepi sa simti ca “neuronii tai se opresc”, si cauti cu disperare sa faci ceva… Dar din cand in cand te mai suna cineva, dintre cei care “nu au incurcat numarul de telefon”, care “nu l-au sters din gresela din agenda”, care “nu l-au gasit pentru ca si-au schimbat mobilul sau cartela” si incearca sa iti spuna ca inteleg ce simti si ca trebuie sa fii pozitiv si optimist ca totul va fi mai bine si ca nu le place atitudinea ta pesimista… si continua spunandu-ti ca ar trebui sa fii fericit ca ai ceva timp liber (tu care mereu te plangeai ca esti ocupat si ca ai multe responsabilitati) si sa faci ceva frumos, poate o plimbare la aer curat, sa citesti o carte, sa te plimbi (nestiind ca deja citesti 3 sau 4 carti in acelasi timp, ca ai apucat sa inveti poate o “limba moarta” si ca ai inceput sa te specializezi in domenii de pana si parintii sau iubita au inceput sa considere ca ai fost rapit de extraterestrii sau ca poate tu esti chiar “dovada vie ca exista si alte specii in univers). Este foarte greu sa intelegi daca nu ai trecut prinr-o experienta similara… si chiar si asa nu este neaparat obligatoriu ca aceeasi experienta sa produca aceleasi reactii si aceleasi sentimente unor oameni, iar acest lucru este evident tinand cont de variabile ca educatie, caracter, mediu social etc.

Dar faptul ca viata ta s-a schimbat drastic, ca ti-ai pierdut poate acel lucru care iti dadea valoare (chiar si doar tie din punct de vedere psihic) si ca acum nu mai poti ajuta lumea si ca esti un pic nervos, mai inchis in tine, poate chiar rautacios si ai renuntat la “zambetul fals de office-man”, ca vorbesti tuturor direct, fara ipocrizie si ca nu vrei sa le faci pe plac fiind “plin de viata/fericire”… le da dreptul oamenilor sa te catalogheze ca “pesimist exagerat”, “negativist” sau sa iti recomande cel putin una dintre 3 persoane sa vizionezi filme gen “Secretul” (doar atat imi vine acum in minte)?!…

Consider ca fiecare om care se cunoaste destul de bine pe sine este responsabil de atitutinea sa, de starea sa si de efectele actiunilor sale, iar daca intalnim pe cineva care isi accepta destinul si realitatea existentiala asa cum este ea, fiind el insusi in fiecare moment, ar fi poate mai bine sa il lasam pe acest pesimist “pe calea lui”, chiar si “stramba” asa cum ni se pare noua celorlalti, pentru ca poate are motive intemeiate si stie ceva ce noi nu stim… (dupa cum Jacob Paludan scria la un moment dat “Adevăratul pesimist devine şi mai trist pentru că a avut mereu dreptate.”)

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Limite...

Nu sunt vre-un erudit si nici macar nu emit pretentii ca lumea sa ma considere sau sa ma trateze astfel... si totusi zi de zi intalnesc oameni care in momentul in care le vorbesti "din carti" sau faci anumite afirmatii si le subliniezi mereu prin citate ajung sa te numeasca arogant, mandru, "cu nasul pe sus"... am ajuns chiar in halul in care zicea Patapievici (in cartea sa "Omul Recent") sa fim o lume de "ignari si specialisti" (aici cu riscul de a exagera prin raportarea la "lume")?!

Sunt intr-adevar destui indivizi care isi ascund adevarata identitate si caracterul in spatele unei imagini de "elitist", dar cred ca suntem totusi un popor de oameni inteligenti, cu potential si avem inca discernamant sa respectam macar, daca nu putem intelege, omul care vrea sa faca o diferenta, care doreste sa se desprinda din haos, intuneric si ignoranta si doreste sa impartaseasca si altora din "putina experienta"... sau poate ne-au coplesit talk show-urile care abunda de persoane de elita, "iminente" si pline de "succesuri"?! iar copiii nu mai gasesc rostul deschiderii unei carti pentru lectura, ci ar prefera daca se poate sa li se puna rezumatul in format digital, 3D sau sub forma unor reviste cu poze (nu dau nume ca nu vreau sa fiu dat in judecata ;) sau cine stie ce nebunie)?! Toti gresim si suntem supusi greselii (desi suna a cliché) dar atunci cand o facem macar sa ne pastram respectul fata de noi (daca de ceilalti nu ne pasa) si sa recunoastem sau sa spunem "am gresit/ nu am stiut"... Dar oare mai stim care este "limita bunului simt" (cum spuneau batranii nostri) sau limita dintre valoare si non-valoare?!...


Pentru ca nu vreau sa imi astern toate gandurile din prima zi, voi incheia aici, urmand a ma ruga la Dumnezeu sa imi dea sanatate si intelepciune sa pot sa continui ce am inceput.

Va respect si va doresc o noapte linistita, sa va odihniti si daca aveti comentarii le astept cu cea mai mare placere.

Inceput...

E prima zi cand am reusit sa pun in practica aceasta idee de a-mi face un blog personal. Ma chinui "vreme de o bere" sa scriu ceva... dar in acest moment nu imi "iese din maini" ceva deosebit sau extraordinar asa cum imi inchipuiam in faza de planificare.  Dar vom vedea ce va fi de acum inainte, tinand cont de acea veche idee ca "primul pas e cel mai greu"...