Pesimism exagerat sau acceptarea realitatii…?

Ce se intampla cand dupa multi ani de munca (sau “cativa”, daca “multi” suna a exagerare in conditiile de azi) te trezesti intr-o buna zi ca totul se destrama si esti invitat sa iti iei un concediu prelungit, sau altfel spus “pe perioada nedeterminata”? Oameni (deci nu toti oamenii, desi cred ca numindu-i “oameni” ii supraestimez) in care ai avut incredere si pentru care ai fi facut aproape orice te privesc cu o empatie simulata si iti spun ca nu au cum sa te ajute, dar ca au facut tot posibilul… oare ipocrizia are limita? (ca sa ne amintim un pic de textul de ieri) Sau acesti oameni si-au dezvoltat atat de bine acest talent de a minti fara scrupule incat oamenii sinceri, loiali si cu bune cunostinte despre cuvinte uitate ca “respect, onoare, incredere” (si mai ales care inca stiu cum arata un DEX, desi este considerat de multi plictisitor ca nu are poze si animatie…) ar trebui considerati “inadaptati” sau “involuati”?

Stim cum functioneaza si cum se aplica sintagma politically correct (mai ales cei care au lucrat in politica, multinationale sau afaceri), dar ma gandesc ca poate ar fi mai potrivit si inteligent sa nu spuna nimic acele “personaje” (cum ne-a invatat Boetius de ceva sute de ani “Daca taceai filozof ramaneai!”), decat sa ii mai si jigneasca inteligenta si sa rasuceasca cutitul in rana saracului om…?

Sa presupunem ca depasesti aceste momente si stai o perioada acasa (nu e nevoie de foarte multe luni) si vezi cum trece timpul pe langa tine, cum “simti” ca devii inutil pentru ca iti amintesti melancolic zilele cand lucrai si construiai proiecte, sau ajutai colegi, oameni din jur, straini poate, creai ceva… atunci incepi sa simti ca “neuronii tai se opresc”, si cauti cu disperare sa faci ceva… Dar din cand in cand te mai suna cineva, dintre cei care “nu au incurcat numarul de telefon”, care “nu l-au sters din gresela din agenda”, care “nu l-au gasit pentru ca si-au schimbat mobilul sau cartela” si incearca sa iti spuna ca inteleg ce simti si ca trebuie sa fii pozitiv si optimist ca totul va fi mai bine si ca nu le place atitudinea ta pesimista… si continua spunandu-ti ca ar trebui sa fii fericit ca ai ceva timp liber (tu care mereu te plangeai ca esti ocupat si ca ai multe responsabilitati) si sa faci ceva frumos, poate o plimbare la aer curat, sa citesti o carte, sa te plimbi (nestiind ca deja citesti 3 sau 4 carti in acelasi timp, ca ai apucat sa inveti poate o “limba moarta” si ca ai inceput sa te specializezi in domenii de pana si parintii sau iubita au inceput sa considere ca ai fost rapit de extraterestrii sau ca poate tu esti chiar “dovada vie ca exista si alte specii in univers). Este foarte greu sa intelegi daca nu ai trecut prinr-o experienta similara… si chiar si asa nu este neaparat obligatoriu ca aceeasi experienta sa produca aceleasi reactii si aceleasi sentimente unor oameni, iar acest lucru este evident tinand cont de variabile ca educatie, caracter, mediu social etc.

Dar faptul ca viata ta s-a schimbat drastic, ca ti-ai pierdut poate acel lucru care iti dadea valoare (chiar si doar tie din punct de vedere psihic) si ca acum nu mai poti ajuta lumea si ca esti un pic nervos, mai inchis in tine, poate chiar rautacios si ai renuntat la “zambetul fals de office-man”, ca vorbesti tuturor direct, fara ipocrizie si ca nu vrei sa le faci pe plac fiind “plin de viata/fericire”… le da dreptul oamenilor sa te catalogheze ca “pesimist exagerat”, “negativist” sau sa iti recomande cel putin una dintre 3 persoane sa vizionezi filme gen “Secretul” (doar atat imi vine acum in minte)?!…

Consider ca fiecare om care se cunoaste destul de bine pe sine este responsabil de atitutinea sa, de starea sa si de efectele actiunilor sale, iar daca intalnim pe cineva care isi accepta destinul si realitatea existentiala asa cum este ea, fiind el insusi in fiecare moment, ar fi poate mai bine sa il lasam pe acest pesimist “pe calea lui”, chiar si “stramba” asa cum ni se pare noua celorlalti, pentru ca poate are motive intemeiate si stie ceva ce noi nu stim… (dupa cum Jacob Paludan scria la un moment dat “Adevăratul pesimist devine şi mai trist pentru că a avut mereu dreptate.”)

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla...