Ipocrizie… arta a supravietuirii!?

Dragi cititori,

Bineinteles odata cu minunata si extraordinara campanie electorala a inceput si “show-ul”… fiecare isi permite luxul de a tine discursuri care mai de care mai colorate si chiar hilare, dar care, pastrand legea veche a oratoriei (si prostiei daca ii pasa cuiva de ceea ce spun eu), prind la multime (din pacate, multi, dar prosti – si asta cu riscul de a imi lua cateva peste bot de la “specialisti” si “ignarii” Romaniei acestui secol!).

Din fericire cei care mai avem un pic de bun simt, respect discernamant (stiti voi, acele concepte prafuite si trecute la capitolul “bah da’ invechiti rau mai sunteti – sau cum zic americanii: “Die bitch, die!”) ne-am obisnuit sa citim printre, sau va dau cuvantul meu pot sa nu ii mai aud chiar daca sunt la 5 cm de mine.

Dar subiectul meu (obositor, plicticos si din pacate atemporal) nu e asta legat de minciunile si vorbele goale constante si ciclice ale politicienilor si conducatorilor, ci este ceva mai apropiat noua tuturor, zi de zi, si anume ipocrizia “cunoscutilor”, “apropiatilor” si de ce nu familiei. Stiu ca unii si-au perfectionat aceasta abilitate, a disimularii (in fine multi bazandu-se pe istorie ca doar si noi la scoala am invatat despre asta – vezi Alexandru Lapusneanu – asta pentru cei care stiu cum arata cartea de Limba si Literatura Romana, ca nu stiu daca pentru generatiile mai noi s-a scos DVD-ul…) dar… oare chiar nu exista limita?!

Suntem indignati si sunt indignati toti de minciunile si tzepele trase de “ceilalti” fara sa ne uitam macar 5 secunde la noi, cei care am permis asta… pentru ca dragii mei, mai devreme sau mai tarziu, ceva mai lejer sau cu efecte mai puternice am facut si NOI!
Mda… doare cand spun ca si eu am facut si nici nu vreau sa aduc in apararea mea motivele sau intamplarile car m-au fortat sa fac asta… desi rar, mai ales ca pot sa imi fac fan club din toti cei care ma urasc ca am fost prea direct si sincer, si va jur ca am ramas cu putini oameni in jurul meu desi prin locul de munca si studii am cunoscut enorm de multa lume.

Dincolo de teoria ieftina si proasta pe care pot sa o reproduc (ca doar nu am fost eu ala smecheru’ si filozofu’ care o scrie prima data…), va rog macar pe cei care mai aveti un pic de minte, discernamant, frica de Dumnezeu sau cum vreti voi sa ii ziceti sa stati un pic si sa va ganditi (desi e greu printre problemele cotidiene, familie, scoala sau sanatate…) de cate ori ati mintit cu buna stiinta pe cineva chiar atunci cand pentru voi nu exista nici un pericol (excludem momentele cand poti sa iti pierzi serviciul, sa iti moara cineva sau mai stiu eu ce pacat de moarte!) si apoi va rog sa fiti voi aia dreptii care sa imi scrieti mie ca gresesc sau ca sunt deplasat sau “nenorocit” (ca sa imi aduc aminte de vorbele unui om pe care inca il consider cel mai bun prieten… desi nu as spune dupa cuvintele colorate folosite ca ma considera la fel)!

Eu unul prefer sa raman singur, un idiot idealist, sperand asa cum spun unii la o “utopie”, traind cu muzica mea, un pahar de vin si cateva carti care sa imi reaminteasca macar pentru cateva secunde (atunci cand o sa sufar de Alzheimer sau Parkinson pentru ca imi folosesc neuronii necugetat) dar macar o sa pot dormi un pic linistit ca nu mi-am privit prietenii, cunoscutii sau familia in ochi si fara nici un fel de pericol grav la orizont sa ii tin de mana tremuranda atunci cand isi “vor semna sentinta” sau “sa ii incurajez sa isi vanda sufletul diavolului”, sub orice forma ar fi asta…

Deci cu siguranta voi fi acel marlan, lipsit de compasiune, “insensibil” - asa cum am fost acuzat de niste cunoscuti care sper ca imi citesc acum blogul, care va spune cele mai idioate lucruri si mai sincere dar crude lucruri, care insa din pacate se vor demonstra ca fiind adevarate… Iar daca cineva ma acuza ca sunt prea mandru, nu pot decat sa ii raspund ca m-as ruga la Dumnezeu sa ma insel si sa raman doar cu injuriile… promit sa supravietuiesc singur cu asta, dar o zicala veche zice "Adevaratul pesimist devine si mai trist pentru ca a avut mereu dreptate!" (Jacob Paludan)

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…