Recunostinta… nu uitati sa multumiti din cand in cand…

Dragi cititori,

Mai mult ca oricand in aceasta perioada (desi este ceva ciclic in realitate) oamenii au inceput sa isi piarda increderea in Dumnezeu, in soarta, in “cum vreti voi sa-I spuneti” si ceva mai periculos de atat, mai infricosator si mai periculos decat moartea insasi este sa iti pierzi speranta.

Cu raspundere si sinceritate va spun ca de multe ori, poate mai multe ori decat as vrea sa imi amintesc, am deznadajduit si m-am uitat in sus cu ura crezand ca nu exista dreptate si rasplata in lumea asta. In fiecare zi vedem in jurul nostru (si mai departe) ca se intampla lucruri de care si Cerul se cutremura si nu se intampla nimic din ce am fost invatati: dreptate, judecata, rasplata… Nu stiu daca ceea ce credem noi ca este drept si bun si adevarat pot fi considerate etaloane, dar cu siguranta si in Biblie scrie ca vom vedea astfel de lucruri si se vor intampla, dar ca nu avem voie sa il tragem la raspundere pe Dumnezeu, noi care suntem nimic.

Crestineste va spun ca este adevarat, nu avem voie sa il judecam noi Dumnezeu sau cum vreti sa ii spuneti tinand cont ca facem pasul si pacatul (si pacat nu ma refer neaparat in sens religios, ci chiar si judecand dupa legea naturala… daca nu stiti ce reprezinta, “Goagal sarci”), iar noi toti, indiferent de religie vom fi judecati dupa preceptele morale ale fiecaruia. Om fiind insa, am momentele mele de slabiciune si nu imi e rusine sa spun ca uneori am si eu impresia ca Dumnezeu m-a parasit (“Eloi, Eloi lama sabahtani! Mc 15,34) si daca se intampla sa mai vorbesc cu amici sau cunostinte care imi impartasesc sentimentul, durerea si apasarea se adanceste.

Nu vreau sa intru in filozofie si sa incep sa expun ideologii sau sa amintesc scrierile sfintilor parinti sau mai cine stie ce tratate, dar privind un pic in trecut (cel mai sigur cel apropiat prin prisma familiei, cunostintelor) am ajuns la concluzia ca intr-adevar exista o dreptate, fie ea guvernata de Divin sau legi naturale, pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti platim un pret pentru ce am facut.
Eu va dau cuvantul meu de onoare ca am fost scapat de atatea ori de la moarte ca uneori cred ca Dumnezeu sau sfintii arhangheli nu au mai avut materiale de birotica sa tina socoteala (tinand cont de multimea oamenilor de care trebuia sa aiba grija) si credeti-ma ca nu stiu sigur daca eu mi-as fi dat atatea sanse tinand cont de faptele mele si de viata mea.

Eu nu vreau si nu imi permit luxul de a tine discursuri religioase sau morale, pentru ca “nu as putea arunca in veci prima piatra”, dar daca simtiti ca viata nu este dreapta, echilibrata, va rog macar sa va opriti o secunda si in loc sa blestemati sau sa judecati pe Dumnezeu, soarta sau cine stie ce, uitati-va in adancul sufletului vostru, ganditi-va la tot ce ati facut mai ales in relatie cu ceilalti oameni, ganditi-va apoi ce aveti, ce ati primit poate uneori fara sa ridicati un deget, si apoi cu RABDARE (cuvant si virtute uitata de multi si de foarte mult timp!!!) incercati sa puneti in balanta… si fie credincios sau ateu sau liber cugetator (sau cum Doamne iarta-ma s-o mai zice in vremurile astea) ganditi-va cat de impacati sunteti cu sufletul vostru?! Caci scris este: “Fii impacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamantul se vor impaca cu tine. (Sfantul Isaac Sirul)”

Poate ma veti judeca si veti spune ca sunt arogant si “filozof”, dar cred ca toti suntem constienti de aceste lucruri, mai mult sau mai putin (“Nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu!” - John Locke = “Nimic nu este in intelect ce mai inainte sa nu fi fost in simturi”) doar ca uneori avem nevoie de cineva sa ni le “scoata la vedere” (cred ca toti am avut sentimentul macar o singura data cand cineva ne-a spus cica o mare descoperire sau filozofie ca parca stiam asta de cand ne-am nascut).

Este greu printre atatea griji, familie, serviciu, probleme sa ne permitem luxul de a ne opri sa mai facem si analiza interioara obiectiva, dar cred ca putem macar incerca si atunci poate vom vedea lucrurile, viata, dreptatea, echilibrul cu alti ochi, deoarece viata nu consta si nu se masoara doar in cat acumulam sau cat cheltuim sau ce ni se da (desi multi m-ar pune pe rug pentru astfel de blasfemii) - si sa fim RECUNOSCATORI si sa MULTUMIM lui Dumnezeu sau Cerului sau familiei sau cui vreti voi… “Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul!?” (Mc 8,36)

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…