Ajunul Craciunului… Poate ultimele randuri…

Dragi cititori,

Cu ocazia Ajunului Craciunului va spun – Sarbatori Fericite si va doresc tot binele din lume pentru ca este foarte posibil sa fie ultimele randuri din acest an, poate chiar ultimele din aceasta viata…

Teoria spune ca acum este o perioada cand trebuie sa fim mai buni, sa uitam de rele, necazuri, sa fim mai umani (asta bineinteles se aplica cel mai bine pentru cei care doar de 2 ori pe an sunt oameni – Sfintele Sarbatori de Paste si Craciun…) dar in practica, lucrurile nu sunt deloc asa… As vrea sa scriu mai multe, sa va povestesc ceva de sezon, dar nici macar ironiile nu imi pot domoli durerea si tristetea.

Multumesc tuturor celor care au prins “glas” in ultimul an mai ales profitand de faptul ca am ajuns un om “simplu” si au inceput sa ma critice pe la spate, sa ma vorbeasca de rau, sa inventeze povesti si rautati, multumesc tuturor celor care mi-au uitat numarul de telefon acum ca nu pot sa ii mai ajut asa cum o faceam si ca nu pot sa le mai fac servicii gratuite, multumesc tuturor care se cred psihologi, judecatori, filozofi, istorici si demiurgi pentru ca sunt in stare sa ma judece, sa ma critice si sa vorbeasca toate prostiile din lume, evident in special cand nu sunt de fata si mai ales care acum imi spun ca m-am “schimbat in rau” pentru ca nu mai ascult toate ineptiile, sfaturile de ***** si ca nu sunt ipocrit si dual ca ei, multumesc tuturor persoanelor pe care le cunosc si care m-au tradat, m-au vandut si acum se cred perfecti, fara pata si care pozeaza in sfinti si nu in ultimul timp multumesc tuturor celor care mi-au facut rau crezand ca fac un bine societatii si lumii intregi avand ca tinta un “om” nenorocit, arogant, malefic… ce mai incolo si-ncoace un “caine” ca mine…

Societatea va merita din plin si fara indoiala va veti inmulti si veti stapani pamantul acesta mult timp de acum incolo… Va deveni un ideal “curva ipocrita”, dar “politically correct” care va calca pe cadavre si va ingropa orice urma de onoare, respect, cuvant dat, principii si valori… caci diferenta esentiala este ca ei vor domina pamantul iar noi vom muri incet si fara de stire, devenind personaje din povesti prafuite, basme pentru speriat copii neascultatori (“daca nu mananci tot, nu dormi la timp si nu asculti o sa ajungi ca acel muritor de foame de acolo, inghetat, singur, trist si cu lacrimi in ochi care nu a facut decat sa citeasca, sa devina un om cult si educat si cu principii…” ca doar principiile si valorile nu tin de foame, nu alimenteaza rezervorul jeep-ului, nu platesc facturile si nici nu iti asigura un loc de munca…)

Stiu ca voi veti sarbatori in aceste zile si veti dormi in liniste, asezandu-va capul pe pernele voastre pufoase infatate in matase…

“Noapte buna” tuturor, oriunde v-ati afla…

PS: “Oamenii” mor ca sa poata trai omenirea…! (Vissarion Grigoryevich Belinski)

Ipocrizie… arta a supravietuirii!?

Dragi cititori,

Bineinteles odata cu minunata si extraordinara campanie electorala a inceput si “show-ul”… fiecare isi permite luxul de a tine discursuri care mai de care mai colorate si chiar hilare, dar care, pastrand legea veche a oratoriei (si prostiei daca ii pasa cuiva de ceea ce spun eu), prind la multime (din pacate, multi, dar prosti – si asta cu riscul de a imi lua cateva peste bot de la “specialisti” si “ignarii” Romaniei acestui secol!).

Din fericire cei care mai avem un pic de bun simt, respect discernamant (stiti voi, acele concepte prafuite si trecute la capitolul “bah da’ invechiti rau mai sunteti – sau cum zic americanii: “Die bitch, die!”) ne-am obisnuit sa citim printre, sau va dau cuvantul meu pot sa nu ii mai aud chiar daca sunt la 5 cm de mine.

Dar subiectul meu (obositor, plicticos si din pacate atemporal) nu e asta legat de minciunile si vorbele goale constante si ciclice ale politicienilor si conducatorilor, ci este ceva mai apropiat noua tuturor, zi de zi, si anume ipocrizia “cunoscutilor”, “apropiatilor” si de ce nu familiei. Stiu ca unii si-au perfectionat aceasta abilitate, a disimularii (in fine multi bazandu-se pe istorie ca doar si noi la scoala am invatat despre asta – vezi Alexandru Lapusneanu – asta pentru cei care stiu cum arata cartea de Limba si Literatura Romana, ca nu stiu daca pentru generatiile mai noi s-a scos DVD-ul…) dar… oare chiar nu exista limita?!

Suntem indignati si sunt indignati toti de minciunile si tzepele trase de “ceilalti” fara sa ne uitam macar 5 secunde la noi, cei care am permis asta… pentru ca dragii mei, mai devreme sau mai tarziu, ceva mai lejer sau cu efecte mai puternice am facut si NOI!
Mda… doare cand spun ca si eu am facut si nici nu vreau sa aduc in apararea mea motivele sau intamplarile car m-au fortat sa fac asta… desi rar, mai ales ca pot sa imi fac fan club din toti cei care ma urasc ca am fost prea direct si sincer, si va jur ca am ramas cu putini oameni in jurul meu desi prin locul de munca si studii am cunoscut enorm de multa lume.

Dincolo de teoria ieftina si proasta pe care pot sa o reproduc (ca doar nu am fost eu ala smecheru’ si filozofu’ care o scrie prima data…), va rog macar pe cei care mai aveti un pic de minte, discernamant, frica de Dumnezeu sau cum vreti voi sa ii ziceti sa stati un pic si sa va ganditi (desi e greu printre problemele cotidiene, familie, scoala sau sanatate…) de cate ori ati mintit cu buna stiinta pe cineva chiar atunci cand pentru voi nu exista nici un pericol (excludem momentele cand poti sa iti pierzi serviciul, sa iti moara cineva sau mai stiu eu ce pacat de moarte!) si apoi va rog sa fiti voi aia dreptii care sa imi scrieti mie ca gresesc sau ca sunt deplasat sau “nenorocit” (ca sa imi aduc aminte de vorbele unui om pe care inca il consider cel mai bun prieten… desi nu as spune dupa cuvintele colorate folosite ca ma considera la fel)!

Eu unul prefer sa raman singur, un idiot idealist, sperand asa cum spun unii la o “utopie”, traind cu muzica mea, un pahar de vin si cateva carti care sa imi reaminteasca macar pentru cateva secunde (atunci cand o sa sufar de Alzheimer sau Parkinson pentru ca imi folosesc neuronii necugetat) dar macar o sa pot dormi un pic linistit ca nu mi-am privit prietenii, cunoscutii sau familia in ochi si fara nici un fel de pericol grav la orizont sa ii tin de mana tremuranda atunci cand isi “vor semna sentinta” sau “sa ii incurajez sa isi vanda sufletul diavolului”, sub orice forma ar fi asta…

Deci cu siguranta voi fi acel marlan, lipsit de compasiune, “insensibil” - asa cum am fost acuzat de niste cunoscuti care sper ca imi citesc acum blogul, care va spune cele mai idioate lucruri si mai sincere dar crude lucruri, care insa din pacate se vor demonstra ca fiind adevarate… Iar daca cineva ma acuza ca sunt prea mandru, nu pot decat sa ii raspund ca m-as ruga la Dumnezeu sa ma insel si sa raman doar cu injuriile… promit sa supravietuiesc singur cu asta, dar o zicala veche zice "Adevaratul pesimist devine si mai trist pentru ca a avut mereu dreptate!" (Jacob Paludan)

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Recunostinta… nu uitati sa multumiti din cand in cand…

Dragi cititori,

Mai mult ca oricand in aceasta perioada (desi este ceva ciclic in realitate) oamenii au inceput sa isi piarda increderea in Dumnezeu, in soarta, in “cum vreti voi sa-I spuneti” si ceva mai periculos de atat, mai infricosator si mai periculos decat moartea insasi este sa iti pierzi speranta.

Cu raspundere si sinceritate va spun ca de multe ori, poate mai multe ori decat as vrea sa imi amintesc, am deznadajduit si m-am uitat in sus cu ura crezand ca nu exista dreptate si rasplata in lumea asta. In fiecare zi vedem in jurul nostru (si mai departe) ca se intampla lucruri de care si Cerul se cutremura si nu se intampla nimic din ce am fost invatati: dreptate, judecata, rasplata… Nu stiu daca ceea ce credem noi ca este drept si bun si adevarat pot fi considerate etaloane, dar cu siguranta si in Biblie scrie ca vom vedea astfel de lucruri si se vor intampla, dar ca nu avem voie sa il tragem la raspundere pe Dumnezeu, noi care suntem nimic.

Crestineste va spun ca este adevarat, nu avem voie sa il judecam noi Dumnezeu sau cum vreti sa ii spuneti tinand cont ca facem pasul si pacatul (si pacat nu ma refer neaparat in sens religios, ci chiar si judecand dupa legea naturala… daca nu stiti ce reprezinta, “Goagal sarci”), iar noi toti, indiferent de religie vom fi judecati dupa preceptele morale ale fiecaruia. Om fiind insa, am momentele mele de slabiciune si nu imi e rusine sa spun ca uneori am si eu impresia ca Dumnezeu m-a parasit (“Eloi, Eloi lama sabahtani! Mc 15,34) si daca se intampla sa mai vorbesc cu amici sau cunostinte care imi impartasesc sentimentul, durerea si apasarea se adanceste.

Nu vreau sa intru in filozofie si sa incep sa expun ideologii sau sa amintesc scrierile sfintilor parinti sau mai cine stie ce tratate, dar privind un pic in trecut (cel mai sigur cel apropiat prin prisma familiei, cunostintelor) am ajuns la concluzia ca intr-adevar exista o dreptate, fie ea guvernata de Divin sau legi naturale, pentru ca mai devreme sau mai tarziu toti platim un pret pentru ce am facut.
Eu va dau cuvantul meu de onoare ca am fost scapat de atatea ori de la moarte ca uneori cred ca Dumnezeu sau sfintii arhangheli nu au mai avut materiale de birotica sa tina socoteala (tinand cont de multimea oamenilor de care trebuia sa aiba grija) si credeti-ma ca nu stiu sigur daca eu mi-as fi dat atatea sanse tinand cont de faptele mele si de viata mea.

Eu nu vreau si nu imi permit luxul de a tine discursuri religioase sau morale, pentru ca “nu as putea arunca in veci prima piatra”, dar daca simtiti ca viata nu este dreapta, echilibrata, va rog macar sa va opriti o secunda si in loc sa blestemati sau sa judecati pe Dumnezeu, soarta sau cine stie ce, uitati-va in adancul sufletului vostru, ganditi-va la tot ce ati facut mai ales in relatie cu ceilalti oameni, ganditi-va apoi ce aveti, ce ati primit poate uneori fara sa ridicati un deget, si apoi cu RABDARE (cuvant si virtute uitata de multi si de foarte mult timp!!!) incercati sa puneti in balanta… si fie credincios sau ateu sau liber cugetator (sau cum Doamne iarta-ma s-o mai zice in vremurile astea) ganditi-va cat de impacati sunteti cu sufletul vostru?! Caci scris este: “Fii impacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamantul se vor impaca cu tine. (Sfantul Isaac Sirul)”

Poate ma veti judeca si veti spune ca sunt arogant si “filozof”, dar cred ca toti suntem constienti de aceste lucruri, mai mult sau mai putin (“Nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu!” - John Locke = “Nimic nu este in intelect ce mai inainte sa nu fi fost in simturi”) doar ca uneori avem nevoie de cineva sa ni le “scoata la vedere” (cred ca toti am avut sentimentul macar o singura data cand cineva ne-a spus cica o mare descoperire sau filozofie ca parca stiam asta de cand ne-am nascut).

Este greu printre atatea griji, familie, serviciu, probleme sa ne permitem luxul de a ne opri sa mai facem si analiza interioara obiectiva, dar cred ca putem macar incerca si atunci poate vom vedea lucrurile, viata, dreptatea, echilibrul cu alti ochi, deoarece viata nu consta si nu se masoara doar in cat acumulam sau cat cheltuim sau ce ni se da (desi multi m-ar pune pe rug pentru astfel de blasfemii) - si sa fim RECUNOSCATORI si sa MULTUMIM lui Dumnezeu sau Cerului sau familiei sau cui vreti voi… “Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul!?” (Mc 8,36)

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Aventuri in tara noastra mare si frumoasa, care din pacate este locuita…

Dragi cititori,

Am revenit de curand dintr-o calatorie mai lunga (calatoresc destul de mult prin tara in special) si vreau sa va impartasesc cateva lucruri (pentru ca peisajele extraordinare nu le pot descrie in cuvinte si poate nici nu as avea expresivitatea necesara, nefiind deprins cu intelepciunea maestrilor plastici).

Mai tot timpul auzim ca oamenii care pleaca prin alte tari se intorc si ne povestesc ce bine este acolo, ce servicii extraordinare etc iar la noi “plangerea si scrasnirea dintilor”. Eu pot sa spun ca am fost prin ceva tari straine si destul de mult prin tara, si lucrurile nu stau mereu asa. Exista multe locuri si locatii unde putem beneficia de conditii si servicii foarte bune, de personal experimentat sau cel putin binevoitor si care incearca sa evolueze si ca ar trebui sa ne uitam mai mult la noi inainte de a face pe “specialistii” si criticii.

Si ca sa va dau un exemplu, o sa va povestesc pe scurt o intamplare pe care am trait-o zilele trecute, care sper macar sa va trezeasca atentia si sa va faca sa ganditi de doua ori inainte sa judecati.

La complexul turistic la care am stat, desi sunt mai multe vile/hoteluri exista o singura receptie, cu personal “simpatic” si “calduros”, poate nu foarte specializat sau profesionist, dar cu siguranta cu enorm de multa rabdare. De ce? Pentru ca vine la receptie un “ciumpalac” cu “treiling” si comportament de “peisan” care si-a vandut caruta, caii si vreo doua hectare de pamant ca sa isi ia jeep bengos sa moara tot satul cand o sa claxoneze sa se dea orataniile de pe ulita din fata lui. Omul nostru, om din popor, se uita smenareste la panoul cu cele multe locatii din complex si lista de preturi pe fiecare tip de camera din fiecare cladire si dupa minute vine intrebarea de 100 de puncte (calculate la un IQ pe minus!!!) “Buna ziua, cat e camera la dumneavoastra!?”… Saraca receptionista raspunde dragut ca nu mai are decat un singur tip de camera intr-o singura locatie la pretul X. Romanul nostru perseverent insista: “Dar camera in locatia Y la ce pret e, ca vrea si el o camera pentru 2 nopti?”… Din nou receptionara ii explica ca pretul este cel de pe panoul abia vizionat de client (probabil saraca a uitat sa il intrebe daca stie sa citeasca sau se uita ca ii placeau desenele alea reprezentate de cifre si litere, crezand ca e vre-un tablou de Spicasso sau VanGoage ala barosanul) dar ca nu are decat un singur tip de camera in locatia Y. … “Dar totusi o camera in locatia Z nu aveti, ca nu vreau decat una pentru 2 nopti…?!” Deci, judecati voi care e problema… oare receptionara nu s-a exprimat clar si serviciile sunt de xxxxx, sau omul ala era chiar dobitoc! Si din pacate nu este singura persoana pe parcursul celor 6-7 zile asistand la foarte multe discutii de acest tip care incep sa ma faca sa ma gandesc din ce in ce mai mult la povestea sectei scientologilor (adept fiind si Tom Cruise) sau cel putin la ideea ca sigur ne tragem dintr-o specie de alieni care saracii daca au vazut cum e iesit experimentul lor de a ne crea ca indivizi, natie, nu stiau pe unde sa fuga mai repede.

Daca aveti povestiri asemanatoare din alte tari, va rog sa le impartasiti cititorilor nostri si desigur mie, sa ne mai consolam si noi un pic ca nu suntem singura natie care am ajuns in halul asta.

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

“Pamantul este plin de prosti!” – Cicero

Dragi cititori,

Imi cer scuze ca am folosit acest citat ca titlu, dar nu mai suport. Poate sunt eu redus, ignar, incompetent, idiot cum vreti voi sa ma considerati, dar pana si in Ecclesiast scrie ca “numarul prostilor este nesfarsit”.

Desi imi fac pacate zilnic deoarece nu ne este ingaduit sa judecam semenii, fratii nostri, imi este foarte greu sa ma potolesc si sa nu imi las mintea sa enumere multe injurii sau macar sa nu ma gandesc la unele pedepse din Vechiul Testament care sa stinga prostia de pe Pamant.

Am trecut prin numeroase situatii cand cineva ma suna trist, abatut sau amarat, poate plangand sa imi ceara un sfat, o parere si eu ca prostul ma bagam in seama sa ii explic timp de minute sau ore din ce am citit, din ce am experiat si asa mai departe, si ii spuneam sa nu faca ceva ca va avea belea mare sau va plati scump (eu fiind un exemplu in acest sens, pana cand am invatat sa gandesc ceva mai mult de cat ai “citi” pozele care au comentarii cu nume, varsta, locatie si masuri ;) ) si apoi ce sa vezi… Urmeaza celalalt telefon cand e si mai mare jale, sa iti zica ca a facut tot ca el/ea si a intrat in mare belea… Ce poti sa mai spui decat… si acum vine chintesenta inteligentei si intelepciunii acumulate din sute de carti (90% fara poze)? “ĂĂĂĂĂĂĂhhhhhhhhhhhhhhhhhh?” (cam ca parlamentarii nostri cand sunt intrebati ce au votat, iar copiii nostri se smintesc si ne ard cu privirea lor de mutanti mici si dragalasi ca de asta nu invata ei carte - in cel mai rau caz ajung smecheri, manelisti sau parlamentari)

Pai manca-ti-as lentila si copertile de “cod civil/penal”, ce Doamne Iarta-ma ai facut daca ti-am zis ca “daca iti bagi capul in cuptorul cu microunde cand e pornit, iti rezulta un permanent de 1000 EUR cum nici la Paris nu iti fac astia”? Asa si cu scumpii nostri care pun o intrebare de dragul artei si raspunsul…in episodul urmator sau pe lumea cealalta, ca e oferta mai buna.

Acum piesa de rezistenta, cu care voi incheia (si care are legatura cu tema de luna trecuta La Multi Ani – de Adormire!): “La multi ani! Mariuse, sa traiesti etc…”. Oameni buni, trai-v-ar neamul, daca tot sunteti dispusi sa faceti o fapta buna (ceea ce este de admirat) si sa nu tineti cont de timpul scurt, pretios si banii vostri (desi stiu ca toti smecherii au minute si sms-uri incluse, ca e promotie :D ) de ce nu cititi macar 5 minute cateva randuri dintr-un “Lexicon (Dictionar… ca pentru cunoscatori) al numelor de botez” ca sa stiti si voi daca saracul ala de la capatul telefonului (sau mai rau din fata voastra) are vreo vina sa se simta penibil si fata de el, dar mai ales fata de voi cand trebuie sa va spuna ca i-ati confirmat ca exista viata pe alte planete, ca de pe asta sigur nu sunteti.

In loc de incheierea clasica, 2 citate extraordinare reproduse de Erasmus din Rotterdam in “Elogiul Nebuniei”: “Cine agoniseste stiinta, agoniseste durere si cine stie multe, are si multa suparare” si “Mi-am dat inima sa cunosc intelepciunea si stiinta si va cunosc greselile si prostia!”.

PS: La Multi Ani! Tuturor sarbatoritelor/sarbatoritilor de astazi si multa multa SANATATE SI INTELEPCIUNE!!!

La multi ani… de Adormire!

Dragi cititori, mare este gradina Domnului. A trecut si postul Adormirii Maicii Domnului (a manca de post nu inseamna a manca preparate pentru vegetarieni! asta pentru cei care servesc la restaurant si ma intreaba de fiecare data acelasi lucru) si a sosit sarbatoarea in sine.

Cei care au avut timp s-au dus frumos la biserica, au impartit de pomana pentru morti iar ceilalti evident… si-au gasit motiv de chef si beutura! (fara numar ca sa adaug…)

Mai fratilor si ce e mai frumos decat sa vezi romanasii nostri pusi pe petreceri, chefuri, gratare, cu muzica la maxim, intr-o zi frumoasa de… comemorare! Peste tot se aud cantece de La Multi Ani, telefoanele si sms-urile curg rauri intrecute doar de tonele de alcool, ca noi trebuie sa aratam tuturor ca tinem sarbatorile indiferent de criza sau altceva.

Din pacate nu am facut poze pentru ca ati fi zis ca “uite bah si pe asta face pe filozofu’ dar era si el acolo cu un pahar de vin”… dar ideea e alta. Si mie imi place sa beau cate un pahar alaturi de amici si sa imi cinstesc cunoscutii, dar nu asa oricum chiar si de ziua mortilor (desi mi se spunea adesea ca si mortii au dreptul asta din cand in cand sa mai bea cate un pahar, ca tare ii placea lu’ Gicu berea!… ;))) )

Stiu ca suntem ocupati cu criza, serviciul, familia, obligatiile, planificarea chermezelor si inregistrarea albumelor cu manele de pe torrents, dar avem o Sfanta Maria (8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului) mai incolo un pic si eu zic ca am putea sa ne chinuim sa bem dublu atunci si sa ii sarbatorim mai cu foc pe oamenii nostri dragi, iar la sarbatoarea mortilor sa o lasam mai moale… dar ce blasfemie pot sa spun eu infamul.

Mai bine mi-as tine parerile si “cultura” adunata din fundul gradinii mele si as incheia finut, cu cateva cuvinte simple, pana nu ma linseaza “amicii” ca ii iau la misto si le stric cheful: Odihneasca-se in pace… dupa petrecerea de Adormire! ;)

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

PS: Marius nu se sarbatoreste de Sfanta Maria… pentru doritorii de explicatii, cititi lexiconul numelor de sfinti.

Am vazut “The Secret”… reflectii

Dragi cititori,

In sfarsit am reusit sa imi aloc ceva timp liber sa ma uit la unul din filmele recomandate de multe cunostinte, “The Secret” sau tradus, “Secretul”. Multi dintre ei mi-au afirmat cu incredere si pasiune ca le-a schimbat viata si ca nu ar mai reveni la vechiul stil…

Eu nu sunt in masura sa comentez acest aspect, daca poate schimba sau nu viata cuiva, in bine sau in rau, dar il recomand acum si eu macar pentru cultura fiecaruia, pentru descoperirea unei noi abordari, viziuni etc.

Trebuie sa recunosc ca nu voi urma orbeste acele recomandari, poate nu voi lua decat o foarte mica parte, dar mi-am insusit si sper sa reusesc sa pun in practica anumite lucruri de bun simt, morale, de altfel banale dar care intra adeseori in categoria “le stiu, dar nu le folosesc”… (e.g. recunostinta pentru ce ai si nu concentrarea aberanta pe ce nu ai, etc).

Multumesc celor care au insistat sa vad acest film (desi cred ca daca se mai continua mult incepeam sa ma gandesc la genocid ;))) ) si acum pot sa le transmit pe aceasta cale cu toata responsabilitatea si maturitatea… “Nah, am facut-o si pe asta! si asa tai un lucru de pe lista de lucruri de indeplinit pana mor… :p” ;)

Ca o concluzie, nu neaparat pe baza celor prezentate mai sus, dragii mei observ o continua lupta interioara a oamenilor cu tot felul de probleme, paradoxuri, filozofii, mai mult sau mai putin importante, reale sau vitale, si imi aduc aminte de un citat scris de Confucius (551-479 BC): “Viata este chiar simpla, dar noi insistam sa o complicam!”.

Eu sunt un adept infocat al acestei abordari a vietii, intr-o continua lupta pentru dobandirea unei cantitati cat mai mari de informatii, bodandirea inteligentei si a intelepciunii, cand de fapt ajung sa constat ca in cele mai multe cazuri nu pot sa constat decat ca am mai multe nedumeriri decat aveam la inceput, ca nu pot sa inteleg decat o infima parte din intelesurile ascunse ale lumii si ca ajung sa fiu considerat un paria pentru ca “despic firul in patru” (chiar si firele de par inexistente ale amicilor mei care sufera de calvitie), iar intr-un final, cand toata lumea se linisteste, iar noaptea neagra si friguroasa se lasa peste orasul zbuciumat, trag linie si analizez iar rezultatul… am uitat un lucru simplu si cat se poate de important… SA TRAIESC!

Pentru ca sunt departe de a fi un filozof sau specialist in arta oratoriei, va recomand o carte care mie mi se pare excelenta, care poate va contura mai bine ceea ce eu am vrut sa zic prin umilele mele cuvinte: “Elogiul Nebuniei”, de Erasmus din Rotterdam.

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Noaptea muzeelor… la romani!

Dragi cititori, probabil ca o sa fiu injurat si condamnat dar trebuie sa dedic acest post unui eveniment extraordinar de altfel pentru Romania, Noaptea Muzeelor dar in acelasi timp devenit pentru mine motiv de intristare confirmandu-mi intr-o oarecare masura ce am scris saptamanile trecute.

Am hotarat sa merg sambata la teatru, la piesa “Comedia norilor” care se joaca la TNB (http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=294), piesa pe care o recomand tuturor atat din punct de vedere al distributiei excelente cat si din perspectiva temei (nu va dezvalui mai mult pentru ca este bine sa mergeti sa o vedeti). Insa pentru unii a fost o mare deziluzie si un mare semn de intrebare cum de am mers la teatru, dar nu merg si eu cu restul de 250.000 de romani sa vad muzeele.

M-am intalnit si am vorbit cu destui oameni, maturi (cel putin ca varsta) si adolescenti (mai isteti, nu de aia generatia McDonald’s cum imi place mie sa ii numesc care se uita la cartile de istorie si injura ca nu au poze 3D si Ecaterina Teodoroiu nu arata in film ca Pamela Anderson) si ca sa vezi intrebare: “Ce frate tu chiar nu mergi in noaptea asta sa vizitezi muzeele?”… Am ramas pentru cateva secunde cu o privire fixa, spranceana ridicata usor si… imi inchipuiam zece moduri de tortura crunta pentru ei… Dar m-am gandit sa fiu diplomat si sa intreb ce muzee vor sa vada, ca nici eu nu le-am vazut pe toate si poate ei au unele mai deosebite care vor sa le vada neaparat acum. Raspunsurile au fost: Muzeul de Istorie, Muzeul Militar, Muzeul National de Arta etc… dar oameni buni unde ati fost pana acum fratilor ca nu inteleg de ce trebuie sa astept ca liliacul “noaptea muzeelor” sa fac turul lor, din care imi pun gatul ca nu vor retine prea multe ca n-ai cum sa vezi si sa intelegi 10-15 muzee intr-un timp atat de scurt!?

Cum mergeti in toate barurile de fitze ca “trebuie” sa fiti si voi ca restul de cocalari si pitzipoance, asa puteti sa mergeti sa vizitati macar 1 muzeu pe luna (si nu ma refer doar la adolescenti fiti convinsi). Acum stiu ca sunt unii care daca nu au cu cine sa faca caterinca de freza lu’ pompierul roman sau soldatul de la Posada, nu e fun, dar trai-v-ar neamu’ de ciumpalaci nu va imbulziti ca nebunii la muzee cum mergeti la Mall la premiera, ca nu ramaneti cu nimic, nici macar cu punga de floricele (ca la muzeu nu va dau astia voie cu ele inauntru ;) ). Nu zic ca nu trebuie sa mergem in baruri, discoteci, cluburi si alte locatii de genul asta “sa facem o caterink cu tovarasii”, sa ascultam aceleasi “beat-uri” pentru “zdruncinati” de iti plesnesc plamanii sau sa vanam chilotii barmanitei, dar acolo 2-3 ore la un muzeu nu va omoara decat daca nu stiti ca neuronul vostru sufera de culturo-fobie! ;)

Deci pentru toti care ma vor injura, va multumesc din suflet si sa stiti ca si la anul daca se intampla la fel o sa scriu si mai rau!!! ;))))) Si chiar imi asum in ignoranta si umilitatea mea vina ca nu am fost si eu cu restul de 250.000 de oameni (sau cati or fi fost in realitate) sa fac schimb de modele de talpi de pantofi, teneshi, bashchetzi si alte incaltari.

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Uneori imi doresc sa nu am dreptate...

Oameni buni (observati ca am trecut de la “dragi cititori” la “oameni buni” - sunt inca in soc), imi cer scuze tuturor persoanelor carora le-am provocat poate indignare sau suparari cu textul meu de zilele trecute, dar am avut dreptate intr-o mare masura, din pacate.
Acum sa va explic de ce cred ca am avut dreptate si o sa va rog sa cititi exemplele pe care o sa vi le pun la dispozitie prin cateva link-uri.

http://www.kudika.ro/comentarii/articol/1082/Nu-sti-gramatik.html
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t90707.html
http://www.romanian-portal.com/forum/showthread.php?t=10315

Dragii mei cititori (vedeti ca in timp ce scriu imi revin usor – usor ;) ), o sa vedeti cum pornind de la un lucru consider eu “de bun simt” (desi am dubii ca se mai intelege in ziua de azi acest concept tinand cont de “etalonul pentru valori”) pe care ar trebui sa il faca toata lumea, si anume atunci cand nu suntem siguri de ceva sa cautam toate sursele sa ne informam mai intai singuri, ca parte dintr-un exercitiu continuu de gandire si dezvoltare intelectuala personala, am ajuns sa am dureri de cap pentru ca am citit pagini intregi de comment-uri pe tema: cum se foloseste corect verbul “a sti”.

Desi cateva persoane care au vrut sa fie de ajutor si sa isi etaleze inteligenta intr-un mod mai mult sau mai putin autoritar, folosind si un limbaj pe masura importantei pe care si-o atribuie fiecare (cultul personalitatii e la putere), pot fi apreciate pana intr-un anumit punct pentru interesul si patima demonstrata in sustinerea culturii romane aflata in declin; va las pe voi sa analizati ce procent reprezinta ei, dar si mai important, va rog sa va ganditi, inainte “sa va apuce plansul” gandindu-va la viitorul vostru, de care sa ne “temem” mai mult in perspectiva evolutiei naturii umane: de cei care reprezinta “ciumpalacii cazuti din copac si care nu stiu care e treaba cu gramatica” sau de “specialisti”!? ;) Oricum ar fi si orice concluzii am trage, Dumnezeu sa ne pazeasca!

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Ce pacat ca prostia nu doare…

A trecut ceva timp de cand nu am scris “ceva” si multumesc celor care mi-au atras atentia, desi le-am spus sincer ca nu mai am inspiratie… incep ceva si apoi raman cu degetele pe tastatura si privirea atintita fix la monitor si… nimic!!!

Dar ultima perioada petrecuta prin diverse calatorii sau participand la tot felul de intalniri oficiale m-a ajutat sa imi recapat chiar si partial cheful de a scrie. Din pacate subiectul nu este nou, dar este constant… prostia oamenilor.

Cel mai grav este ca oamenii desi sunt prosti, dobitoci, idioti, ignari si lista ar putea continua dar nu imi place sa jignesc prea mult… sunt si mandri, vorba proverbului: "Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul!”. As vrea sa va dau cateva exemple dar urmarind cateva bloguri si dand un simplu search, am descoperit ca a curs destula “cerneala virtuala” pe aceasta tema iar exemplele date de ei cred ca ajung… :)

Si mai interesant este ca acesti oameni care sufera de acest sindrom dovedesc o perseverenta (simptom pozitiv de altfel in cazurile in care se pune in practica intelept si cu discernamant) iesita din comun. Acesti oameni nu se vor lasa cu una cu doua, oricat de mult ai incerca sa le explici si sa le argumentezi, chiar si incercand sa apelezi la cazuri ipotetice, fara a directiona catre ei in mod evident (fapt ce ar putea fi considerat ofensator si amenintator)… ei nu vor renunta, din contra vor incerca sa fie si mai penibili si sa apeleze la toate cunostintele adunate din materialele dedicate celor cu “un grad ridicat de inteligenta” studiate cuviincios (presa de scandal, reviste pentru adulti si almanahe) si sa demonstreze tuturor (in special daca sunt in public, forum-uri, TV etc) cat de “cultivati” (cereale, legume si zarzavaturi) sau “specialisti” sunt ei.

Si mai rau de atat este ca sunt o gramada din jurul lor care isi zic “prieteni”, “amici” sau simple cunostinte ocazionale ii inghit asa cum sunt si chiar ii incurajeaza uneori prin acceptarea tuturor idiotenilor pe care acesti “ciumpalaci” (vorba lui Mircea Badea) le debiteaza.

Pe cuvantul meu de onoare daca nu in situatii de astea mi-as dori sa fie lucrurile ca in vremea Vechiului Testament si Dumnezeu sa le dea ciuma si plagi sau sa ii inghita pamantul pe loc frate, si sa isi continue prelegerile smechere pe lumea cealalta cat or vrea. Ca poate daca ar suferi si i-ar durea sau ar ajunge sa moara pentru asta s-or invata minte sau macar daca nu o fac, tot scapam de ei cumva! Nu e crestineste sa dorim raul aproapelui, dar daca frate moare unul saracul care poate nu a apucat sa faca rau nici in a o mia parte, nou nascuti care nu au decat pacatul stramosesc (ca toti ne nastem cu acest pacat… asta e pentru “specialisti” ;) ), ma tot intreb cum Dumnezeu se indura de astia…?!

Dar pana se hotaraste Dumnezeu in privinta asta, macar cei care inca mai au discernamant si nu si-au pierdut de tot mintile poate vor face ceva si chiar daca nu luati atitudine, nu ii mai incurajati oameni buni! Acum ma opresc ca deja pentru primul post dupa ceva vreme o sa zica lumea ca nu mi-am luat medicamentele J…

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS A INVIAT!
Χριστός ανέστη!
Christus resurrexit!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Christos_a_înviat_din_morţi

Nu va mai plangeti de locul de munca...

Dragi cititori,

In ultimul timp mai multi oameni au inceput sa se planga de locul lor de munca si mai precis ca au un program prea lung, ca sunt exploatati, ca au fost inghetate salariile, primele si bonusurile si ca sefii ii trateaza mai rau, ca nu li se respecta munca... dar oameni buni, nu e nimic nou!!! Doar ca acum poate fiind apasati de probleme si necazuri fiecare a inceput sa isi atinga limita durerii si a rabdarii. 

Nu am ce sa spun ca sa se simta acei oameni mai bine sau sa ii imbarbatez pentru ca stiu ca nu o sa aiba efect, dar pot sa ii ajut spunandu-le atunci cand simt ca cedeaza sa se uite la cei care si-au pierdut locul de munca si sa se uite atent in ochii lor inconjurati de cearcane de la noptile nedormite de teama si ganduri ca nu stiu cum isi vor plati facturile catre stat (ma refer aici la intretinere, utilitati si taxe nu la cei care au rate la plasme, jeep-uri sau vacante in Tenerife) si nu au ce sa le puna copiilor pe masa. Cand veti face aceasta pauza de analiza de 15 minute (pauza obisnuita la munca de cafea si tigara) si veti privi in jur la acei oameni "uitati de soarta" poate macar va intareste moralul si va da putere sa continuati, asa cum sunt de grele conditiile, macar pana trece criza... ;)

Lucrurile nu se vor schimba foarte curand, locul de munca va ramane poate acelasi loc "de chin" de parca te-ai plimba pe "culoarul mortii" (ca referinta, este culoarul care duce condamnatul la moarte spre locul executiei) dar aceste ganduri ca sunt oameni care nu au ce face, mor de foame si ar da orice sa aiba un serviciu poate va schimba perspectiva.

Si daca tot vorbim de aceasta situatie grea, daca cineva are vre-un loc de munca disponibil sa ma anunte si pe mine...

PS: Nu este o gluma!!!

O zi buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Elevul/Studentul “hot” si profesorul “moralist”

Dragi cititori, azi m-am hotarat sa scriu despre o problema majora a societatii si culturii poporului roman, si anume educatia, care a atins cote alarmante de prostie si ignoranta.

Avem de o perioada buna de timp in societatea noastra un sindrom foarte puternic, care se numeste “hotia in randul elevilor”. Toti profesorii incepand din scoala primara si ajungand pana la studiile post-universitare (masterate, doctorate etc) nu au nici cea mai mica indoiala si nu ezita sa numeasca un elev sau student plagiator sau mincinos sau … am epuizat lista dar astept pe mail completari.

Din pacate statistica le da dreptate si mai ales din cauza nivelului slab de pregatire al elevilor… dar sa ajungi sa suferi de “paranoia” si sa ii cataloghezi pe toti “invataceii” ca “hoti”?!Poate ca sunt indreptatiti pentru orele de munca si chin cu toti “oligofrenii” sau “Guta wannabe”, salariul mizer, dar sa nu uite ca singuri si-au ales meseria si stiau riscurile. Sa admitem ca este adevarat si ca nu prea mai sunt elevi silitori, copii care vor sa invete si altceva decat cum sa faca sa rimeze versuri pe ritmuri de manele, care nu mai stiu sa deschida o carte pentru ca nu gasesc comanda “open file” pe hartie sau iconita pentru “skip page” si au cunostinte intregi despre CV-urile “unor blonde” sau figuri istorice marcante gen “regele manelelor” sau “regele sexului” dar inca au dubii daca domnitorul Mihai Viteazu a luptat cu turcii sau cu talibanii, iar domnitorul Stefan cel Mare a facut egal cu turcii de la Besiktas etc…

Dar poate ca ar fi corect si util sa priveasca si profesorii modul lor de a preda si de a ii educa pe elevi si studenti si apoi sa ii judece… Daca in scoala primara manualele alternative excelent selectionate si aprobate pe care copiii le pot citi cu dex-ul langa ei si faptul ca parintii nu isi dau interesul pentru educatia odraslelor pentru ca sunt saracii prea ocupati cu munca sau in opozitie, cei cu bani isi pot permite sa “plateasca servicii” (aici va las pe voi sa va imaginati ce servicii) le da o scuza invatatorilor si profesorilor, cand e vorba de invatamantul superior lucrurile stau altfel.
Sunt profesori cu enspe mii de titulaturi si pretentii care ii trateaza pe studenti, masteranzi sau doctoranzi de parca ar fi “cazut din copac” si ajung sa isi impuna “expertiza” si “intelepciunea” chiar daca nu au dreptate, motivand mereu ca ei sunt profesorii, iar studentii - “majoritatea doar plagiaza sau se folosesc de munca altora”, fara a tine cont ca poate unii dintre ei la varsta lor au poate de cateva ori mai multa experienta practica sau lucreaza in locuri superioare si fac mai mult bine decat cei care se afla in fata lor, la catedra.

Bine spus “majoritatea”, dar asta nu inseamna ca toti fac asta si multumesc lui Dumnezeu am invatat inca din scoala generala despre conceptul de habeas corpus. Daca nu sunt in stare sa proceseze si sa fie corecti, macar sa nu le mai insulte si inteligenta negand principii elementare si de bun simt doar pentru ca o pot face si nimeni nu ii opreste.
Nici nu vreau sa mai vorbesc despre cursurile, temele, proiectele pe care profesorii le “imprumuta” din diverse surse sau de pe internet, bineinteles pentru a sustine procesul educational, si mai mult dupa ce ca le obtin gata prelucrate, nu au nici bunul simt sa traduca corect, sa modifice greselile gramaticale sau sa faca modificarile aferente anului curent.

Nu spun ca elevii si studentii sunt corecti, nu spun ca daca profesorii ar fi la randul lor corecti si s-ar comporta civilizat si nu ar trata pe toata lumea ca “neandertalieni” totul s-ar schimba si ar fi excelent, dar macar daca profesorii au “mandria” de a iesi in fata si a acuza pe toata lumea de “incultura” si “hotie”, sa se uite macar in oglinda, sa isi aduca aminte de scopul pentru care au ales sa fie “conducatorii” celor care vor sa invete si sa isi cerceteze sufletul inainte sa “arunce prima piatra”.

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla…

Sarbatorile primaverii…

Stimati barbati din lumea intreaga, felicitari pentru ca ati supravietuit inca un an "sarbatorilor de primavara" (Sfantul Valentin, Dragobetele, 1 si 8 Martie) si ca ati reusit sa duceti mai departe cu succes (sau nu... discutabil de la caz la caz) traditiile. Ne iubim femeile din viata (mama, soacra, iubita, sora, cumnata, amicele si colegele de serviciu etc) si incercam sa le oferim atunci cand sunt astfel de sarbatori tot ce e mai bun si frumos, timpul si atentia noastra... Nimic mai frumos si mai nobil, daca intr-adevar acest lucru ar fi facut din suflet si nu doar "ca asa trebuie sau ca sa nu zica lumea ca nu suntem civilizati, sau cine stie zgarciti". Si spun asta pentru ca am fost apostrofat ca mi-am exprimat dezaprobarea fata de sarbatoarea Sfantului Valentin... nu ca as fi gasit macar o persoana din cele care m-au mustruluit (vedeti ca am incercat sa evit sa spun femei pentru ca nu au fost doar ele) care sa-si mute atentia de la vreun post de televiziune cu emisiuni pentru retardati "in direct si in reluare" sau sa caute altceva pe internet in afara de "scandal, can can" sau mai stiu eu, ci sa caute 5 minute sa afle cine exact a fost Sfantul Valentin, de unde vine sarbatoarea si sa nu mai presupuna ca poate a jucat cu Maldini si Baresi la campionatul de fotbal Italia '90. Si mai mult, spre greseala mea, am incercat sa explic ca stiu sa imi respect si sa apreciez femeile din jur si ca nu am nevoie de sarbatori oficiale sa imi arat afectiunea sau sa rasplatesc cu un umil gest rabdarea, intelegerea si sentimentele manifestate de gingasele fiinte de sex feminin din viata mea fata de un "ingrat" ca mine...

Am constatat astfel ca orice raspuns dai sau orice faci, atata timp cat nu corespunde "majoritatii", si mai ales a acelor oameni "patrunsi" de "sentimentul profund si ipocrizia fatisa", nu este bine si vei fi mereu "altfel", un insensibil, un "paria" intr-o lume "plina de valori" pe care tu nu le poti intelege sau aprecia... si asta doar pentru ca ai avut inspiratia si curajul sa citesti un site fara poze si sa retii ca oricat de mare serviciu ar fi facut saracul preot Valentin umanitatii si culturii, tot "ala din State" ramane, ca doar au vazut ei pe MTV care-i treaba cu "inimioarele, bomboanele, florile sau alte cadouri extravagante...”

Dar au trecut si sarbatorile cu tot cu flori, cadouri, felicitari, urari de "dragoste nemuritoare" si acum lumea s-a oprit din febra cumparaturilor, concurentei de "cel mai bengos cadou" (mi-am adus aminte ca am un dictionar pentru argou) si din cautarea pentru “cel mai bun text/sms la sectiunea copy-paste” si sunt curios cati dintre toti cei care au luat parte la aceasta aventura isi vor aminti ca dragostea, afectiunea si sentimentele pot fi demonstrate in fiecare zi, chiar si printr-un simplu “te iubesc…” (fie ca e adresat mamei, surorii, iubitei, soacrei – desi poate in cazul ei “te iubesc” poate fi exagerat ca nu stiti daca va crede sau nu oricat de sinceri ati fi ;))) )?!… si de data aceasta chiar imi doresc sa ma insel, si sper sa vad ca oamenii imi vor demonstra prin actiunile lor ca am fost “influentat de luna plina care nu ma lasa sa dorm”, de cine stie ce stare de “pesimism” sau “neincredere in conditia umana”.

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Pesimism exagerat sau acceptarea realitatii…?

Ce se intampla cand dupa multi ani de munca (sau “cativa”, daca “multi” suna a exagerare in conditiile de azi) te trezesti intr-o buna zi ca totul se destrama si esti invitat sa iti iei un concediu prelungit, sau altfel spus “pe perioada nedeterminata”? Oameni (deci nu toti oamenii, desi cred ca numindu-i “oameni” ii supraestimez) in care ai avut incredere si pentru care ai fi facut aproape orice te privesc cu o empatie simulata si iti spun ca nu au cum sa te ajute, dar ca au facut tot posibilul… oare ipocrizia are limita? (ca sa ne amintim un pic de textul de ieri) Sau acesti oameni si-au dezvoltat atat de bine acest talent de a minti fara scrupule incat oamenii sinceri, loiali si cu bune cunostinte despre cuvinte uitate ca “respect, onoare, incredere” (si mai ales care inca stiu cum arata un DEX, desi este considerat de multi plictisitor ca nu are poze si animatie…) ar trebui considerati “inadaptati” sau “involuati”?

Stim cum functioneaza si cum se aplica sintagma politically correct (mai ales cei care au lucrat in politica, multinationale sau afaceri), dar ma gandesc ca poate ar fi mai potrivit si inteligent sa nu spuna nimic acele “personaje” (cum ne-a invatat Boetius de ceva sute de ani “Daca taceai filozof ramaneai!”), decat sa ii mai si jigneasca inteligenta si sa rasuceasca cutitul in rana saracului om…?

Sa presupunem ca depasesti aceste momente si stai o perioada acasa (nu e nevoie de foarte multe luni) si vezi cum trece timpul pe langa tine, cum “simti” ca devii inutil pentru ca iti amintesti melancolic zilele cand lucrai si construiai proiecte, sau ajutai colegi, oameni din jur, straini poate, creai ceva… atunci incepi sa simti ca “neuronii tai se opresc”, si cauti cu disperare sa faci ceva… Dar din cand in cand te mai suna cineva, dintre cei care “nu au incurcat numarul de telefon”, care “nu l-au sters din gresela din agenda”, care “nu l-au gasit pentru ca si-au schimbat mobilul sau cartela” si incearca sa iti spuna ca inteleg ce simti si ca trebuie sa fii pozitiv si optimist ca totul va fi mai bine si ca nu le place atitudinea ta pesimista… si continua spunandu-ti ca ar trebui sa fii fericit ca ai ceva timp liber (tu care mereu te plangeai ca esti ocupat si ca ai multe responsabilitati) si sa faci ceva frumos, poate o plimbare la aer curat, sa citesti o carte, sa te plimbi (nestiind ca deja citesti 3 sau 4 carti in acelasi timp, ca ai apucat sa inveti poate o “limba moarta” si ca ai inceput sa te specializezi in domenii de pana si parintii sau iubita au inceput sa considere ca ai fost rapit de extraterestrii sau ca poate tu esti chiar “dovada vie ca exista si alte specii in univers). Este foarte greu sa intelegi daca nu ai trecut prinr-o experienta similara… si chiar si asa nu este neaparat obligatoriu ca aceeasi experienta sa produca aceleasi reactii si aceleasi sentimente unor oameni, iar acest lucru este evident tinand cont de variabile ca educatie, caracter, mediu social etc.

Dar faptul ca viata ta s-a schimbat drastic, ca ti-ai pierdut poate acel lucru care iti dadea valoare (chiar si doar tie din punct de vedere psihic) si ca acum nu mai poti ajuta lumea si ca esti un pic nervos, mai inchis in tine, poate chiar rautacios si ai renuntat la “zambetul fals de office-man”, ca vorbesti tuturor direct, fara ipocrizie si ca nu vrei sa le faci pe plac fiind “plin de viata/fericire”… le da dreptul oamenilor sa te catalogheze ca “pesimist exagerat”, “negativist” sau sa iti recomande cel putin una dintre 3 persoane sa vizionezi filme gen “Secretul” (doar atat imi vine acum in minte)?!…

Consider ca fiecare om care se cunoaste destul de bine pe sine este responsabil de atitutinea sa, de starea sa si de efectele actiunilor sale, iar daca intalnim pe cineva care isi accepta destinul si realitatea existentiala asa cum este ea, fiind el insusi in fiecare moment, ar fi poate mai bine sa il lasam pe acest pesimist “pe calea lui”, chiar si “stramba” asa cum ni se pare noua celorlalti, pentru ca poate are motive intemeiate si stie ceva ce noi nu stim… (dupa cum Jacob Paludan scria la un moment dat “Adevăratul pesimist devine şi mai trist pentru că a avut mereu dreptate.”)

Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla...

Limite...

Nu sunt vre-un erudit si nici macar nu emit pretentii ca lumea sa ma considere sau sa ma trateze astfel... si totusi zi de zi intalnesc oameni care in momentul in care le vorbesti "din carti" sau faci anumite afirmatii si le subliniezi mereu prin citate ajung sa te numeasca arogant, mandru, "cu nasul pe sus"... am ajuns chiar in halul in care zicea Patapievici (in cartea sa "Omul Recent") sa fim o lume de "ignari si specialisti" (aici cu riscul de a exagera prin raportarea la "lume")?!

Sunt intr-adevar destui indivizi care isi ascund adevarata identitate si caracterul in spatele unei imagini de "elitist", dar cred ca suntem totusi un popor de oameni inteligenti, cu potential si avem inca discernamant sa respectam macar, daca nu putem intelege, omul care vrea sa faca o diferenta, care doreste sa se desprinda din haos, intuneric si ignoranta si doreste sa impartaseasca si altora din "putina experienta"... sau poate ne-au coplesit talk show-urile care abunda de persoane de elita, "iminente" si pline de "succesuri"?! iar copiii nu mai gasesc rostul deschiderii unei carti pentru lectura, ci ar prefera daca se poate sa li se puna rezumatul in format digital, 3D sau sub forma unor reviste cu poze (nu dau nume ca nu vreau sa fiu dat in judecata ;) sau cine stie ce nebunie)?! Toti gresim si suntem supusi greselii (desi suna a cliché) dar atunci cand o facem macar sa ne pastram respectul fata de noi (daca de ceilalti nu ne pasa) si sa recunoastem sau sa spunem "am gresit/ nu am stiut"... Dar oare mai stim care este "limita bunului simt" (cum spuneau batranii nostri) sau limita dintre valoare si non-valoare?!...


Pentru ca nu vreau sa imi astern toate gandurile din prima zi, voi incheia aici, urmand a ma ruga la Dumnezeu sa imi dea sanatate si intelepciune sa pot sa continui ce am inceput.

Va respect si va doresc o noapte linistita, sa va odihniti si daca aveti comentarii le astept cu cea mai mare placere.

Inceput...

E prima zi cand am reusit sa pun in practica aceasta idee de a-mi face un blog personal. Ma chinui "vreme de o bere" sa scriu ceva... dar in acest moment nu imi "iese din maini" ceva deosebit sau extraordinar asa cum imi inchipuiam in faza de planificare.  Dar vom vedea ce va fi de acum inainte, tinand cont de acea veche idee ca "primul pas e cel mai greu"...